Un meci de scrima se desfasoara pe ceea ce se numeste „plansa” sau „pista”, cu o lungime de aproximativ 14 metri si o latime de 2 metri. Fiecare dintre armele a doi scrimeri este legata cu un cordon prin maneca la un aparat de punctat electric cuplat cu adversarul lor, iar acestia testeaza daca armele si corzile lor functioneaza corect atingandu-si adversarul pe tinta, o piesa de imbracaminte metalica numita lamé (cu exceptia cazului in care spadasinii, care nu poarta lamé, testeaza prin atingerea varfului cu garda armei adversarului lor). Ei se intorc la liniile de start respective, la o distanta de 4 metri unul de altul, isi saluta adversarul, isi pun masca si se aseaza in pozitia de garda, cu fata la adversar. Arbitrul anunta apoi inceperea meciului. Scrimerii raman cu fata spre directia adversarului lor si nu trebuie sa paraseasca plansa in timpul luptei.

Terenul (plansa / pista)

Terenul de scrima este o suprafata plana rectangulara, care se numeste plansa sau pista (din franceza piste). Dimensiunile acesteia sunt de 14 metrii (lungime) pe 1,5 – 2 metrii (latime). Plansa este marcata pe lungime cu cinci linii perpendiculare:

  • O linie mediana trasata discontinuu (C);
  • Doua linii de punere in garda, de la care cei doi sportivi incep asaltul, (G) la o distanta de doi metrii fata de linia mediana;
  • Doua linii de fund la o distanta de 7 metrii de linia mediana.

Ultimii doi metrii inainte de linia de fund (D) pe fiecare parte a plansei sunt identificate clar, de cele mai multe ori printr-o alta culoare sau cu hasuri. Zona (R) este un spatiu de siguranta pentru a iesi de pe plansa.

Daca un tragator depaseste o limita laterala cu un picior, meciul trebuie sa se opreasca si tragatorul revine pe plansa. Cand depaseste o limita laterala cu ambele picioare, meciul trebuie sa se opreasca si adversarul avanseaza cu un metru la repunerea in garda. Cand depaseste o linie de fund cu ambele picioare, este penalizat cu o tusa.

Probele la individual

In cele mai multe competitii se foloseste un sistem mixt cu un tur de grupe si un tablou de eliminare directa. In faza grupelor, asalturile dureaza maximum 3 minute sau pana cand un scrimer a obtinut cinci tuse. Fiecare grupa include de la patru pana la 7 tragatori. Fiecare scrimer ii intalneste pe toti ceilalti din aceeasi grupa. Clasamentul este determinat de urmatoarele criterii:

  • Numarul de victorii;
  • Diferenta dintre numarul de tuse date (TD) si tuse primate (TR);
  • Cel mai mare numar de tuse date.

Foaia pentru o grupa are urmatoarea forma:

Nume # 1 2 3 4 5 6 V V/M TD TR Indice
A 1   V5 D3 V5 V5 V5 4 0,80 23 10 +13
B 2 D1   V5 V5 D3 V5 3 0,60 19 11 +8
C 3 V5 D0   V5 V5 V5 4 0,80 20 10 +10
D 4 D2 D1 D1   V5 V5 2 0,40 14 18 -4
E 5 D2 V5 D1 D2   V5 2 0,40 15 21 -6
F 6 D0 D0 D0 D1 D3   0 0,00 4 25 -21

Probele pe echipe

Tinta finala este obtinerea a 45 de puncte sau a celui mai bun scor in limita timpului alocat. Fiecare echipa include trei tragatori si eventual o rezerva. In formula “releul italieneste”, fiecare tragator ii intalneste pe cei tragatori adversi: meciurile se trag in noua relee a cate trei minute sau pana cand scorul ajunge la un multiplu de 5. Astfel:

  • Primul releu : scorul maxim este 5;
  • Al doilea releu : se reia scorul de unde s-a terminat releul anterior, scorul maxim este 10;
  • Al treilea releu : se reia scorul de unde s-a terminat releul anterior, scorul maxim este 15;
  • ……
  • Al noualea releu : se reia scorul de unde s-a terminat releul anterior, scorul maxim este 45.

Semnalizarea electrica

In fata arbitrului se afla aparatul de semnalizare, care este prevazut cu patru becuri: unul alb si cate unul de culoare rosie sau verde pentru fiecare tragator. In cazul unei tuse valabile, becul colorat se aprinde de partea tragatorului care a lovit. Lampa alba se aprinde in cazul unei tuse nevalabile (care ajunge pe suprafata nevalabila).

In acest scop, fiecare tragator este legat de aparatul de semnalizare printr-un sistem complex. Arma este prevazuta in interiorul cochiliei cu o priza la care este conectat firul de corp. Acest fir trece pe sub bluza tragatorului, de-a lungul bratului inarmat. Firul de corp este conectat, in randul sau, la o rola situata la extremitatea plansei, care este legata la aparatul de semnalizare. La floreta si la spada, un fir trece de-a lungul lamei, varful servind ca intrerupator: presiunea exercitata pe arcul varfului inchide sau deschide, dupa caz, circuitul electric. In competitiile disputate la cel mai inalt nivel este folosit un sistem fara fir: firul de corp este legat la o unitate de comanda purtata de tragatori.

Arbitrajul

Fiecare meci de scrima este condus de un arbitru, care este responsabil de:

  • controlul armelor, tinutei si materialului tragatorilor;
  • supravegherea bunei functionari a aparatului electric;
  • conducerea meciului si judecarea tuselor;
  • conformitatea cu regulamentul si sanctionarea abaterilor;
  • mentinerea ordinei pe plansa sau in afara ei, inclusiv in public.

Arbitrul indica prin gesturi si comenzi deciziile pe care le ia. Limba oficiala folosita in competitiile internationale este franceza. Cateva comenzi sunt:

  • en garde ! (in garda!): tragatorii iau pozitia de garda;
  • êtes-vous prêt(e)s ? (sunteti gata?);
  • allez ! (porniti!): lupta incepe sau reincepe;
  • halte ! (stai!): lupta se opreste;
  • attaque / arrêt / contre-attaque / remise (atac / oprire / contraatac / remiza): descrirea analizei unei frazei de arme;
  • non valable (nevalabil): tusa in afara suprafetei valabile (la sabie si la floreta);
  • touche ! (lovit!);
  • point ! (punct!).

La floreta si la sabie, arbitrul analizeaza fraza de arme, de pilda: „attaque parée, riposte non, reprise d’attaque touche” (atacul a fost parat, riposta nu a lovit, repriza a lovit).

Sanctiunile

Sanctiunile sunt urmatoarele:

  • Cartonas galben: avertisment (orice noua abatere facuta de acelasi tragator aduce un cartonas rosu);
  • Cartonas rosu: tusa de penalizare;
  • Cartonas negru: descalificarea din competitie;
  • Expulzarea de la locul competitiei (aplicabila antrenorului, anturajului sportivilor sau membrilor publicului care perturba buna desfasurare a competitiei).

Competitii mari

Jocurile Olimpice de vara sunt cea mai importanta competitie din scrima.

Scrima de competitie este una dintre cele cinci activitati incluse in fiecare editie moderna a Jocurilor Olimpice, incepand cu cea din 1896, celelalte patru fiind atletismul, ciclismul, inotul si gimnastica.

Din motive istorice, Federatia Internatională de Scrima are alocate doar zece probe de catre Comitetul Olimpic Internațional, chiar dacă exista douasprezece probe la competitii pe care FIE le organizeaza. In consecinta, doua concursuri pe echipe sunt scoase din programul fiecarei olimpiade.

Campionatul Mondial de Scrima se desfasoara in fiecare an, incepand din 1937, cu exceptia anilor olimpici pentru probele prezente la programul olimpic.