Limba oficiala folosita in cadrul competitiilor internationale este franceza. O mare parte din vocabularul sportului vine din franceza sau italiana, si mai recent din engleza. In jargoul scrimei , scrimerii sunt numiti si tragatori (in franceza tireurs). Ei nu joaca, ci trag. Nu sunt puncte, ci tuse (in franceza touches) sau lovituri. Lama armei se numeste si fierul. Un scrimer specializat pe floreta este un floretist; cel specializat pe spada este un spadasin si cel specializat pe sabie este un sabrer. Lupta intre doi tragatori este un asalt. Cand conteaza scorul, este vorba de un meci. Pe echipe, se numeste o intalnire.

Pozitia de garda

Garda este pozitia de baza, in care scrimerul este pregatit sa atace, sa se apere si sa contraatace. Tragatorul sta drept. Piciorul din fata se pune spre adversar. Piciorul din spate este plasat in unghi drept, la o distanța de aproximativ doua picioare (60 cm). Genunchii sunt usor indoiti, pentru a mentine centrul de greutate jos. Trunchiul este in acelasi plan ca bratul inarmat, piciorul din fata si calcaiul piciorului din spate, pentru a reduce tinta oferita adversului. Bratul neinarmat functioneaza ca balansier. Pozitia de garda depinde de arma: indoirea genunchilor este mai redusa la spada decat la floreta pentru a mentine mobilitatea. Extinderea bratului inarmat este mai mare la spada, pentru a proteja „avansatele” (in franceza avancees), adica mana, antebratul si bratul inarmat, genunchiul si piciorul din fata. Arma se tine in pozitie de sixta la floreta si la spada, si in pozitie de terta la sabie.

Asaltul se incepe cu punerea in garda. Tragatorul chemat primul trebuie sa se aseze in dreapta arbitrului, cu exceptia cazului in care este singurul stangaci. Repunerea in garda este efectuata dupa fiecare comanda „Stai!”

Linii și poziții

Liniile de scrima au fost definite pentru prima data de italianul Giacomo di Grassi in Ragione di adoprar sicuramente l’arme si da offensa, come da difesa (Motive pentru a folosi arme intr-o maniera sigura, in atac sau in aparare). In scoala franceza de scrima se diferentiaza opt pozitii (la floreta), pe baza carora se fac parade si prize de lama. Sunt definite in raport cu corpul scrimerului (la stanga sau la dreapta), cu directia varfului (mai sus sau mai jos decat mana) si cu priza manerului (in supinație: palma mainii spre in jos, sau in pronatie: palma mainii spre in sus).

Linia superioara (ligne du dessus) este aparata de:

  • terta, priza in pronatie (pozitie de garda normala la sabie)
  • sixta, priza in supinatie (pozitie de garda normala la spada si la floreta)

Linia interioara (ligne du dedans) este aparata de:

  • chinta, priza in pronatie (la sabie, chinta protejeaza capul)
  • cvarta, priza in supinatie

Linia exterioara (ligne du dehors) este aparata de:

  • seconda, priza in pronatie
  • octava, priza in supinatie

Linia inferioara (ligne du dessous) este aparata de:

  • prima, priza in pronatie
  • septima, priza in supinatie

Deplasari

Plansa de scrima fiind ingusta, deplasarile sunt, in principal, pe directia inainte si inapoi.

Pasul inainte sau inapoi este deplasarea de baza. In pasul inainte (in franceza marche), se avanseaza piciorul din fata (piciorul dominant), apoi piciorul din spate, la o distanța de doua picioare (60 cm) unul de altul. Picioarele nu se incruciseaza. Este vorba de „a castiga masura” (adica distanta). In deplasarea inversa (in franceza rompre, literal: a sparge), scrimerul se indeparteaza de adversar, fie pentru a se apara, fie pentru a pregati o riposta, fie pentru, pur si simplu, „a sparge” masura adversarului.

In pasul incrucisat inainte (in franceza passe avant), se avanseaza piciorul din spate inaintea piciorului din fata, apoi piciorul din fata se repune inainte, la distanta initiala, incrucisandu-se picioarele. Pasul incrucisat inainte este interzis la sabie si se sanctioneaza cu un cartonas galben; tusa eventual data de tragatorul care si-a incrucisat picioarele este anulata. Pasul incrucisat se poate si executa spre inapoi (in franceza passe arriere). In ambele cazuri, pasii incrucisati implica un dezechilibru si se fac doar la o distanta suficienta sau in caz de urgenta.

Fandarea (in franceza fente) este una dintre cele mai caracteristice miscari ale scrimei. Din pozitie de garda, scrimerul lanseaza inainte piciorul din fata, in timp ce impinge puternic cu piciorul din spate, propulsand corpul spre inainte. Scopul este de a castiga accelerare si amplitudine pentru a lovi. Extinderea bratului inarmat urmata de o fandare este o dezvoltare (in franceza developpement). In trecut se recomanda ca piciorul nedominant sa stea cat mai plat posibil pe plansa. In prezent fandarea se termina de cele mai multe ori cu talpa piciorului nedominant desprinsa de plansa. 

Spre deosebire de fandare, care se executa dintr-o pozitie de echilibru, flesa (din franceza fleche, literal: sageata) se face intr-o pierdere a echilibrului. Scrimerul isi transfera greutatea pe piciorul din fata si, in acelasi timp, extinde bratul inarmat spre tinta. Impulsul se da din varful piciorului din fata si picioarele se incrucisează in cursul flesei. Scopul este sa loveasca inainte sau in acelasi timp ca piciorul nedominant sa revina pe plansa. Succesul atacului se bazeaza pe surpriza si viteza: scrimerul porneste „ca o sageata”. La spada, o flesa insuficient de rapida declanseaza adeseori o oprire din partea adversarului, rezultand intr-o tusa dubla. Ca si pasul incrucisat inainte, flesa este interzisa la sabie. Flesa care se termina cu corp la corp nu este interzisa la floreta sau la spada, dar nu poate fi terminată printr-un soc sau o busculada.

Actiuni ofensive

Atacul este definit ca „actiunea ofensiva initiala, executata prin intinderea bratului si amenintarea continua a suprafetei valabile a adversarului, precedand declansarea fandarii sau flesei” (t.7 din Regulamentului pentru probe FIE). Actiunea acesta confera prioritatea la armele convenționale. 

Riposta este actiunea ofensiva care urmeaza unei parade; contrariposta este actiunea ofensiva care urmeaza unei riposte. Cand atacul se poarta in timpul atacului adversarului si incerca sa ajunga inainte de acesta, este vorba de o acțiune contraofensiva.

Atacul poate sa fie simplu (intr-un singur timp) sau compus (precedat de una sau mai multe fente).

  • impungerea dreapta: un atac simplu si direct, purtat in linia lasata deschisa de adversar, prin extinderea bratului inarmat in linie dreapta spre tinta;
  • prin degajament: un atac simplu si indirect, purtat in linia opusa prin ocolirea lamei adversarului pe dedesubt (in linia superioara) sau pe deasupra (in linia inferioara), executat prin actiunea degetelor inainte de o dezvoltare;
  • prin cupé: un atac simplu si indirect, purtat in linia opusa prin ocolirea lamei adversarului pe deasupra (in linia superioara) sau pe dedesubt (in linia inferioara), executat fie prin alunecare de-a lungul lamei adverse (in franceza coupe a la mouche), fie prin miscare de flexiune a antebratului pe brat urmata de extensie, fara contact cu fierul.

Atacul poate fi poate precedat de pregatiri, adica miscari ale corpului sau lamei. Actiuni pregatitoare corpului sunt deplasamente, apeluri (actiunea de a lovi plansa cu unul dintre cele doua picioare) si alunecari de picior. Pregatirile lamei sunt:

  • atacuri pe fier in scopul de a deschide calea, de a deplasa lama adversa, sau de a o atrage in alta parte;
    • presiune: presiune laterala pe partea slaba a lamei adverse, cu contact permanent;
    • bataie (in franceza battement): impingere pe partea slaba a lamei adverse;
    • fortare (in franceza froissement): alunecare de-a lungul lamei adverse, din partea slaba a fierului pana la partea tare;
  • fente: miscari ale bratului inarmat, trunchiului sau membrelor inferioare pentru a provoca o reactie din partea adversarului.

Actiuni defensive

Actiunile defensive au drept scop evitarea loviturilor adversarului. Scrimerul poate:

  • misca inapoi (retragere);
  • eschiva pe latura (italiana inquartata), spre in jos (italiana passata sotto) sau spre in sus (salt);
  • para, fie prin blocarea, fie prin abaterea lamei.

Retragerea si eschiva se numesc si „iesiri in timp” (italiana uscite in tempo). Paradele isi iau numele de la pozitia de sosire: parada de sixta, parada de prima, s.a.m.d. Actiunile defensive pot fi combinate cu actiuni ofensive: este vorba de actiuni contraofensive.

In sala de scrima este bine ca pe pereti sa fie amplasate niste mesaje motivationale pentru a le da un impuls sportivilor.

  1. Scrima este un joc de sah in viteza.
  2. Vrei sa iesi din grup si sa fii lider (campion)?
  3. In sport nu exista imposibilul, astfel nu ar mai cadea recordurile.
  4. Drumul spre a deveni campion trece prin sala de antrenament, dar nu uita sa si muncesti.
  5. Cu cat este mai greu la antrenament, cu atat este mai usor la concurs.
  6. Banca este pentru cel care a platit biletul. Tu esti pe plansa, fiecare minut pierdut te va costa!
  7. Sportul nu este egal cu performanta. Pentru a face performanta trebuie sa fii un om deosebit.
  8. Este antrenament, nu te bucura ca aprinzi becul oricum, astazi nu se dau medalii.
  9. Calmul este forta celor puternici.
  10. Vrei sa ajungi ca el? (langa, poza unui campion)